Aventuri de toamnă

Nu vreau să o lungesc prea mult. Cu ceva timp în urmă unul din medicii de la secţia de oncologie, văzând tabloul meu sangvin a zis, într-un rând cum că pentru ce am eu nu există nici tratament nici medicament şi cu altă ocazie, poate şi alt medic, după ce am atras medicilor atenţia asupra anevrismului, mi s-a spus că la mine la ora actuală şi în starea în care mă aflu o operaţie ar însemna moartea sigură. Ca urmare a primei declaraţii copii mei au iniţiat apelarea la clinica universitară din Heidelberg care a şi iniţiat măsurile necesare pentru cea ce nu există pentru unul cu ce am eu!? S-au făcut investigaţiile necesare şi am fost pus pe lista de priorităţi pentru un transplant de celule stem. "Nu există tratament"!? Între timp s-a convenit ca în perioada de aşteptare pentru găsirea unui donor adecvat de celule stem să se repare anevrismul. La scurt timp după aceasta am avut parte de un mic incident vascular, o stenoză a iliacei drepte cu internare de urgenţă cu accelerarea corespunzătoare a tratării arteriilor. Ca norocul că nu a fost nevoie să se facă o ammputare deoarece o serie de vase secundare ocolitoare a zonei afectate au preluat alimentarea în continuare cu sânge a piciorului, nu chiar la modul optim dar suficient pentru a elimina amputarea. Cumlea este că în timp ce eu alergam să fac formele pentru internare în vederea reparării anevrismului am primit vestea că s-a găsit un donor 100% de celule stem pentru mine!? Am fost internat şi mi s-a introdus un stent pentru scoaterea din "funcţie" a anevrismului şi pentru repararea iliacei mi s-a implantat un "crossover bypass". Totul a mers bine până când s-a făcut remarcată o inflamare a celor două cicatrici însoţită de o stare febrilă pe care "specialiştii" (uniii dintre ei) au explicat-o ca fiind un semn de recidivă a leucemiei cu toate că analizele corespunzătoare, afară de una(cea pe care eu o consider a fi cam nesemnificativă), arătau contrariul. Pănâ la urmă s-a picat de acord că ar putea fi de la cicatricele de la operaţie care deja arătau cu totul altfel decât bine. Am fost mutat la secţia unde am fost operat de anevrism şi s-a constatat că organismul meu nu acceptă plasticul din care era confecţionat acel "bypass", că toate astea ar fi manifestarea respingerii de către organim a acestuia şi că ca urmare acesta ar cam trebui scos. La trei săptămâni după ce a fost implantat!? Operaţia, în final a reuşit şi de data aceasta doar că cu oarece eventuri mai dure de gen pericol de sângerare pe masa de operaţie, comă. . . Cât pe ce să mă caţăr!? Când am ieşit din spital. . . mă simţeam ca o poză Roentgen, băiat subţire, văzut de lateral o linie şi văzut din faţă semitransparent!? Vlagă? Ce e aia şi de unde atăta, abia mă ţineam pe picoare dar MĂ ŢINEAM pe ale mele şi încă o mai fac, cu maximă încăpăţânare. Şi când, acuma, după două operaţii îmi amintesc că mi s-a fost spus că pentru mine o operaţie înseamnă moarte sigură. . .
La ora actuală, după o reintrare progresivă aproape în normalitate, mai ales în ce priveşte alimentaţia susţinută de câte două flacoane de "harană de cosmnaut" pe zi pot spune că mă simt cu totul altfel astfel încât au fost planificate următoarele investigaţii pentru transplantul amânat în toamnă. Într-o discuţie avută cu unul din medicii ce se ocupă de mine la clinica oncologică de zi (ambulanţa oncologică) acesta a spus că după toate cele prin ce am trecut nimeni că nu s-a aşteptat la ce şi cum s-a întâmplat, la o astfel de desfăşurare a evenimentelor, a mai zis că pentru aşa ceva că a fost nevoie de un chirurg cu totul deosebit, de vârf, faţă de care îmi exprim tot respectul şi căruia îi mulţumesc din suflet cât şi de un pacient care să suporte relativ bine unele chestii la care este supus, iar nu unul de toate zilele, "unul care se pricepe". Următorul "punct în program" ce urmează, pe 04.01.2011, este efectuarea unor consultaţii şi investigaţuu pentru pregătirea transplantului.
Vă voi ţine la curent.

24) Ce ţanţoşi suntem

. . . cine? de ce? Păi cine alţii dacă nu cadrele medicale de tot felul şi la toate nivelele? Şi pe drept. Păi dacă te uiţi ce enorme progrese a făcut în ultimii ani medicina, în toate domeniile, câte succese a avut, câte metode noi a elaborat şi pus în aplicaţie cu succes deosebit, te apucă ameţeala!

Nu mă voi întinde prea tare. Printre altele poate merită atenţie două procedee şi aparate deosebite. "CT - Computer Tomograful" şi "TMR- Tomografia MagnetoRezonantă"!?

De ce? Iată de ce:

CT. Bazele teoretice au fost formulate se către matematicianul austriac Johan Radon în1917. După unele lucrări pregătiroare făcute de fizicianul A.M. Cormack, între anii 1957 şi 1963 inginerul electro Godfrey Hounsfield a creat câteva prototipuri cu urmarea că aceştia au primit pentru munca lor, în anul 1979 Premiul Nobel pentru medicină"!?

MRT. În anul 2003 P.C. Lauterbur şi Sir Peter Mansfield primesc acelaşi premiu!? Primul fizician şi al doi-lea matematician!? Ups? Iară!!!

Vreţi să continui lista? Chiar vreţi sau ajunge pentru a realiza de unde ce vine?

23) Continuare

După toate acestea, aşa pe 21 Septembrie am fost solicitat să mă prezint în scopul eliminării "teroristului" din burtă la spital. Pe data de 23 am fost operat fără probleme. Prin două tăieturi la partea de jos a abdomenului mi s-a plasat acolo pentru "neutralizarea" anevrismului de pe aorta principală un stent iar mai departe s-a înlăturat obturaţia Arterei Iliaca stângă concomitent cu plasarea unui "cross over bypass" prin care se alimntează de acuma cu sânge piciorul drept.

La nivelul zilei de azi încă cicatricile mă cam supără la fel ca piciorul drept care mai este puţin umflat. În acest timp, mai exact pe 21 Septembrie am aflat că a fost găsit un donor compatibil de celule stemm!? Ca urmare, poate cam exagerat şi pripit, am insistat ca pe datat de 04 Octombrie să fiu externat chiar dacă cu câta febră (38,3) pentru a putea fi la termenul din 05 Octombrie de la Heidelberg. N-am greşit. Aici am fost luat sub lupă şi mi s-a propus că ar fi bine dacă aşi rămâne acolo . . . Încântare, doar că, când am văzut cu ce rezultat a încercat medicul din Heidelberg să îl lămurească pe cel de dincolo referitor la ce, cum şi cu cea ar fi de făcut şi între timp nu s-a mai putut abţine şi a pufnit în râsm-am hotărăt să rămân în Heidelberg. Înţeleaptă hotărâre. Ăştia m-au căutat prin toate orificiile şi când nu au găsit orificiu corespunzător scopului urmărit au "făcut unul". Important le-a fost să determine exact cauza stării mele febrile. Nasol este că la ora actuală, cu cea mai mare probabilitate, se pare că aceasta nu s-a datorat vre-unei infecţii ci datorită revenirii leucemiei!?

"nu zi hop până nu au sărit şanţul"

Urmarea? Păi momentan transplantul pentru care m-am bucurat aşa de tare trebuie amânat şi trebuiesc făcute tratamente pegătitoare suplimentare!?

22) Actualizare

De la data ultimului „material” publicat s-au mai întâmplat o serie de chestii!?
Așa de pildă pe 31 August, în timp ce ne plimbam cu câinele am început să am o senzație tot mai ciudată în piciorul drept, acesta „asculta” tot mai puțin de mine până ce a început să doară cam tare, să amorțească și a refuzat orice „serviciu”!? Ca norocul nu am fost prea departe nici de acasă și mai ales de medicul casei la care am ajuns direct cu ajutorul unui prieten care locuiește în zonă și a unui tânăr care m-a dus cu mașina lui la medic.
Aici agitație, dureri nasoale de tot, morfină, salvare, internare de urgență la spital. La spital o serie de investigații de tot soiul, neurologice, angiologice,. . .Nici nu mai știu exact ce s-a făcut și ce nu, în orice caz piciorul meu nu a mai fost atât de „cercetat” de când există!? Rezultatul? O obturație a arterei iliace a piciorului însoțită, după cum a spus specialistul în probleme vasculare, de puțină baftă (că prost ai voie să fii dar trebuie să ai baftă) în sensul că deja erau formate vase sangvine ocolitoare pentru zona obturată așa că piciorul nu a rămas complet fără sânge ci a continuat să fie alimentat ducând astfel la faptul că nu a fost nevoie de o interveție de urgență. Urmarea a fost acea că am fost reținut la spital pentru o serie de alte investigații extinse de detaliu și de completare. Treaba cea mai neplăcută în toată pățania a fost și încă este faptul că în piciorul drept continui să am diverse senzații ciudate și foarte neplăcute. Talpa se simte de parcă ar fi umflată și amorțită și din când în când un pitic „ciocănește” în ea, parcă ceva răpăie acolo. Mușchiul de deasupra genunchiului continuă fă fie, la intervale aleatoare, străbătut de câte un „fior” dureros de mai scurtă sau mai lungă durată. Nimica plăcut.
Uni dintre voi își vor aduce aminte de suma „plăcerilor” de care am avut parte în perioada relativ recent trecută. Într-o după amiază, în timpul ultimei spitalizări, a venit la colegul de cameră, pacient „privat” profesorul șef de secție. Am profitat de ocazie pentru a-l „ataca” scop pentru care am afișat pe ecranul laptopului diagrama cu evoluția tabloului meu sangvin din ultimele 14 săptămâni, o reprezentare grafică a unei stări și evoluții catastrofale a tabloului meu sangvin. L-am rugat să îmi răspundă explicativ la câteva întrebări. Printre acestea una s-a referit la acel „diagnostic uitat”, acela de anevrism pe aortă!? Mi-a spus că „atunci” au fost nevoiți să pună niște priorități (!?), tromboane m-am gândit eu în sinea mea, și i-am spus că pot accepta treaba cu pusul de priorități dar că încă mai rămâne de răspuns la întrebarea de ce în cele 8 (opt) zile cît am mai fost internat după descoperirea anevrismului NU mi s-a spus de către nimeni NIMICA referitor la acesta și nici cea mai mică investigație legată de acesta nu a avut loc cun toate că, dacă știu eu bine, un anevrism nu este de comparat cu o bătătură ci puțin mai serios și nici de cum ceva de neglijat „doar așa”!? De ce primele investigații de specialitate au fost inițiate doar după ce eu am arătat cu degetul în scrisoarea de externare mențiunea corespunzătoare? Că NU a fost în stare să răspună ar trebui să fie destul de clar. L-am mai întrebat dacă găsește că este corect ca unui pacient după ce că de niște săptămâni se află într-o stare deplorabilă, de care este conșient, un medic să îi trântească în față ceva de genul „Pentru cea ce aveți dumneavoastră nu există nici tratament și nici medicament!?” M-a întrebat când mi-a fost făcută ultima analiză de măduvă!? I-am spus și nu i-a picat prea bine. Cea mai recentă analiză a fost făcută pe 20 August la Heidelberg!? Surprins m-a întrebat cum de la Heidelberg. I-am explicat că dacă vezi că timp de 11 săptămâni unicul lucru ce ți se spune a fost cel tocmai menționat este doar de așteptat să cauți ajutor suplimentar. La fel am mai ținut să îi atrag atenția asupra faptului că sunt foarte „recunoscător” unui anume medic șef care mi-a aplicat acea „superterapie” căreia s-ar putea să îi datorez starea în care acuma mă aflu deja de 15 săptămâni, acea de a nu mai fi în stare să produc sângele de care am nevoie astfel că trăiesc din „pungi”, stare care se vede cât se poate de clar în diagrama afișată pe calculator!? Multe nu a replicat, ba chiar de la un anume moment dat nu a mai spus chiar nimica. Urmarea?
Nu veți crede dar . . . La următoarea vizită a venit profesorul, cu medicul șef și niște alțiii și au început să vorbească parcă altă limbă!? Se pare că s-a interesat dacă am vorbit prostii, cea ce NU a fost cazul, și o fi aflat unele chestii despre care a auzit pentru prima dată de la mine!? Mi s-a spus că voi fi externat dar că mi se va spune cu cine să iau legătura pentru tratarea anevrismului care acuma, ciudat, după ce că întâi a fost neimportant a ajuns pe prim plan!? Dacă până ziua următoare, vineri, la ora 15:00 nu aflu nimica să merg liniștit acasă că voi fi anunțat telefonic!? Până la ora 15:00 ale zilei numite nu mi s-a spus nimica așa că am plecat. Pe drum spre ieșire l-am întâlnit pe „Domnul Profesor” care m-a oprit și ca nici o dată mi s-a adresat pe nume pentru a îmi spune că medicul șef nu a uitat de mine ci interlocutorul era într-o operație și nu aputut fi contactat. Ajuns acasă de mai puțin de jumate de oră sună telefonul, medicul șef, ca să îmi comunice un număr de telefon și un nume ce să caut acolo, șeful secției de chirurgie vasculară!? Am sunat, toți numai lapte și miere de cum îmi spuneam numele. Am primit un termin pentru un consult pregătitor pentru „repararea” arterelor defecte. Luni dimineața alt telefon, iar medicul șef de la hematologie, cel de vineri, voia să știe dacă am reușit cu acel telefonat!? Subit peste tot numai lapte și miere, atenție mărită și interes necunoscut înainte față de tot ce mă afectează!? Ca ce chestie? Poate din cauza discuției avute cu profesorul și a întrebărilor la care el a primit se pare unele răspunsuri poate cam neplăcute? Subit unii și-au adus aminte că cu altă ocazie (bypass-ul de pe inimă) a avut loc ceva nepermis sub forma unei prelungiri inutile a timpului fără terapie din cauza unei anume doctorițe și că ar fi bine să se aibe grijă ca așa ceva să NU se repete de astă dată!? De unde această schimbare?