11) Noi aventuri "medicinale"

Iată că vin cu unele mici detalii de amănunt asupra mult lăudatului mod de lucru "nemţesc contemporan", nu neapărat exercitat de nemţi adevăraţi!?

Se pare că în EU se fac mari eforturi pentru a se aduce cât mai multe la acelaşi nivel doar că nu prin ridicarea chestiilor de jos ci prin coborârea celor de sus!?

Da, aşa se pare că este şi asta în tot mai mare măsură şi în mai multe priviinţe şi domenii!?
La ce mă refer exact? Păi aşa cum este de imaginat, fiecare se scarpină unde îl mâncă!? Aşa şi eu. Deci este lesne de imaginat că iar “mă leg de tagma medicilor” a unora din ei, că a mă lega de toţi, în general, ar fi o mare greşeală şi o nedreptate.

Când am ieşit ultima dată din spital am primit o scrisoare de externare în două exemplare, unul pentru mine(ca norocul) şi unul pentru "medicul casei"!? De ce ca norocul veţi vedea mai departe.
În această srisoare de externare era rezumat tot ce şi cum şi cu ce scop s-a făcut in timpul spitalizării şi s-au dat o serie de indicaţii pentru medicul casei în grija căruia am fost transferat pentru urmărirea evoluţiei în continuare. Între altele s-a spus că pe 5 şi 12 Octombrie trebuie făcute analize de control şi că dacă anume poziţii din buletinul de analiză ajung să aibe valori sub unele explicit numite, ce este de făcut. Indicaţii cât se poate de exacte şi clare.

În nici într-un caz o asemenea scrisoare de externare NU este un act de complezanţă a spitalului faţă de medicul casei.

Luni pe 5 Oct. am fost de s-a recoltat o probă pentru analize. În timpul ce a urmat nimeni de la praxă nu mi-a spus nimica aşa că am presupus că totul este în regulă dar, doar aşa pentru
siguranţa şi arhiva mea personală, m-am dus marţi pe 6 Oct. după amiaza să solicit un exemplar de rezultate ale analizelor de luni 5 Oct. Când m-am uitat în ele am făcut tensiune 350 şi era să leşin!? Valorile limită numite în scrisoarea de externare erau, în sens rău, departe de cele din buletinul de analiză!? Cu toate astea personalul medical cu pretenţii de calificat şi competent de la praxa medicului casei/al familiei cum se mai spune nu a reacţionat, dar chiar de loc şi în nici un fel! Instantaneu am pus-o pe soţia mea de a mers să ceară o trimitere, astfel ca pe miercuri 7 Oct. să pot merge să îmi văd de sănătate la spital! Că dacă aşteptam să fiu contactat, aşa cum de fapt era de aşteptat din această cauză de către doctoriţa în a cărei grijă am fost transferat de medicii din spital prin scrisoarea de externare . . . mai aşteptam şi azi bine mersi.
La spital, miercuri pe 7 Oct. medicul de acolo când m-a întrebat de ce vin abia miercuri s-a crucit şi s-a cam luat cu mâinile de cap când i-am povestit cum merg treburile în câte o praxă a câte unui medic de casă (al familiei)!? Norocul doctoriţei a fost că Miercurea după amiaza praxa este inchisă, că medicul din spital nu a reuşit să prinda, după ce s-a ingrijit de tratarea pacienţilor curenţi, la telefon praxa, că asta a intenţionat de fapt!

La spital, cu toate că nu am fost planificat şi nici termen nu am avut am fost luat la rând imediat şi mi s-a aplicat tratamentul la care ar fi trebuit ca doctoriţa, medic al casei să mă trimeată fără ca eu să trebuiască să solicit asta şi să o facă încă de luni!

Mă întreb şi o să o întreb şi pe doctoriţă dacă este în regulă ca asemanea aprecieri să fie lasate pe seama pacientului. Este de aşteptat ca pacientul să cunoască semnificaţia şi importanţa a ce scrie în scrisoarea de externare adresată de fapt medicului casei, să ştie să citească un buletin de analize şi să îi compare conţinutul cu indicaţiile şi să ia decizii în acest sens?

Aşa cum am spus, Miercuri am ajuns la tratamentul adecvat stării în care m-a adus ultima chemoterapie la care se pare că am reacţionat cam puternic. Nu voi insista asupra tratamentului aplicat că nu este interesant. După tratament, înainte de plecarea acasă am mai primit o nouă scrisoare către medicul casei. În aceasta s-a specificat că se va completa medicaţia curentă cu trei poziţii dintre care una era o injecţie ce am primit deja la clinică. În legătură cu aceasta medicul de la clinică mi-a spus că s-ar putea ca medicul casei să nu vrea să îmi dea reţeta deoarece costă cam mult (100 Euro fiola)!? Am mai primit recomandarea de a face de acuma de două ori saptămânal un control al tabloului sangvin. Tot în această srisoare se recomanda în scris medicului casei să consulte scrisoarea de externare primită anterior pentru a vedea indicaţiile de acolo referitoare la modul de interpretare al rezultatelor analizelor chiar dacă aceste indicaţii erau repetate şi în această nouă scrisoare. Mie mi s-a recomandat ca joi pe 8 Octombrie să mai fac un set de analize.
Ca urmare joi pe 08 Oct. la 08:00 am fost la praxă şi am lăsat să se recolteze sânge. Înainte de plecare am întrebat când pot primi rezultatele.
Mi s-a spus că în aceiaşi zi pe la 17:00 e numai bine. Iar am fost prezent la ora numită doar că . . . rezultatele încă nu au ajuns la praxă!?
Am zis că vin mâine, adică în dimineaţa zilei de vineri 09 Oct. 2009. Aşa am făcut şi deoarece intenţionam să plecăm de acasă, am zis că în drum spre garaj merg să iau rezultatele şi apoi îmi văd de drum în continuare. Am mers la praxă aşa pe la ora 09:00 să iau analizele doar că . . . încă nu ajunseseră din motive de probleme de comunicare !?
S-au pus să dea telefoane timp în care au început să apară tot soiul de indivizi dubioşi cu cine ştie ce afecţiuni şi cum eu mă aflu cu sistemul imunitar "în pioneze" am zis că dau o fugă până undeva şi mă întorc mai târziu. Am facut asta deoarece este mai bine sa evit grupuri de oameni şi mai ales de bolnavi eventual contagioşi. Pe drum am ajuns, impreună cu soţia, la concluzia că este mai bine să solicit o trimitere la hematolog din doua motive.

1- acolo la cel mult jumate de oră de la recoltare am rezultatele şi pot, în caz de nevoie, vorbi cu medicul hematolog sau/şi să mă duc în timp util şi în aceiaşi zi la clinica de zi a spitalului pentru a interveni in mod adecvat/calificat. Nu de luni pe miercuri.

2- În acest cabinet de hematologie este mult mai puţin probabil să stau în aceiaşi sală de aşteptare cu oameni care să aibe te miri ce boli infecţioase decât la medicul casei, deci pericolul de a mă infecta cu ceva este mult mai mic.

Revenit la medicul casei am primit relativ repede un buletin de analiză doar că . . . parţial şi incomplet (!?) dar care, ca norocul, cuprindea valorile ce mă interesau pe mine.

Acum a pleznit ceva în mine, n-am mai putut să mai tac şi le-am spus că aşa NU merge, că dacă ar fi să fi aşteptat rezultatele până vin (le primesc) fără să intervin eu în acest sens le primeam, poate luni când de fapt trebuie să fac urmatorul set de analize ori asta aşa NU MERGE! Au început să bâlbâie . . .
Nu merge, nu merge, dar spuneţi că nu merge şi merg şi le fac altundeva, la hematolog, nu e nici o problemă, aşa că am cerut trimitere la hematolog. Au scos-o la imprimantă şi mi-au spus că atunci când doctoriţa va ieşi din consultaţia curentă o va semna. Aşa a şi făcut doar că a greşit aruncându-mi o privire intrebătoare în sensul că de ce. . . i-am spus să nu se uite aşa la mine că treburile aici, aşa NU sunt în regulă. A vrut să stie ce nu e în regulă!? Păi NU este în regulă că la recoltarea pentru analize făcută luni la prima oră am primit doar marţi după amiaza, la solicitarea mea rezultatele pe care am avut voie să le interpretez eu şi să solicit eu internarea pe care de fapt trebuia să o declanşeze ea deja de luni ca urmare a valorilor analizelor pe care de fapt le-a ignorat total. A inceput acuma asta, doctoriţa, să mă întrebe pe mine că de unde sa stie ea . . .
Acum am explodat! Păi Doamnă, EU de unde am ştiut că valorile sunt de aşa manieră de trebuie să mă prezint la clinica când de fapt ar trebuit să fi fost trimis de către Dumneavoastră? Poate de acolo de unde dumneavoastră nu stiţi, că doar scrisoarea de externare nu este o scrisoare de complezanţă din partea spitalului în care am fost internat şi tratat ci un act de predare a unui pacient în grija altui medic, act în care se dau cât se poate de clar toate indicaţiile necesare şi se face asta de aşa manieră încât şi un laic o pricepe.
Scrie totul în scisoarea ce v-am dat după externare la fel cum scrie în scrisoarea ce v-am dat ieri şi în care mai sunteţi sfătuită/atenţionată să consultaţi scrisoarea de externare referitor la când ce şi cu ce scop trebuie făcut şi NU este treaba mea, a pacientului să cunosc aceste treburi la fel cum nu este de aşteptat ca eu, pacientul, să iau hotărâri în acest sens mai ales că nu toţi pacienţii ştiu să citească un buletin de analiză şi nu cunosc semnificaţia şi importanţa valorilor conţinute de acesta.

I-am fâlfâit buletinul de analiză sub nas şi am întrebat-o dacă ea fapt şie ce este şi ce însemnă diagnosicul meu, dacă în acest context şi în general ştie ce înseamnă cifrele de pe această hârtie care se numeşte buletin de analiză, ce semnificaţie au aceste cifre şi ce urmări poate avea nereacţionarea în timp util.

S-a făcut roşie ca (d)racul şi mi-a reproşat că sunt nedrept!? Ups! Că doar ea de câte ori eu am cerut ceva ea mi-a dat ce am solicitat!? Păi chiar asta e, nici o dată NU am primit cele necesare din iniţiativa ei, a trebuit să citesc EU rezultate, să apreciez EU starea, să decid EU ce este de făcut şi să solicit cele trebuincioase în loc ca toate astea sa le facă ea!? Ori exact asta NU este în regulă!? Tot eu sunt nedrept şi poate mi se reproşează că mi-am pierdut calmul/cumpătul şi am fost ceva mai energic în exprimare!?
Toate astea în anticamera praxei în faţa restului de pacienţi. Păi dacă nu m-a invitat să discutăm în cabinet, între patru ochi!?

Am trantit uşa şi am plecat ca nesimţitu.

Dar, după cum aveam să aflu ceva mai târziu, culmea zilei abia a urmat şi a fost pe la prânz când a sunat telefonul. A fost medicul de la spital care a sunat să se intereseze dacă am primit reţeta pentru acele injecţii!? Este în ţinuta celor doi medici o mică diferenţă? Se poate remarca aşa ceva? Iată de ce am spus ceva mai devreme şi continui să o fac, că nu mă refer la toţi medicii, ci numai la unii.
Nu mai spun că această convorbire a venit doar să confirme părerea mea despre doctoriţa de la praxă şi asupra justeţei celor ce i-am spus!?

Şi aşa la mai la urmă, ca venitură ce mă aflu aici în Germania îmi permit să fac observaţia puţin fericită, măgulitoare si îmbucurătoare pentru tagma căreia îi aparţin că numita doctoriţa este tot venitură doar că din URSS.
Şi când mă gândesc că unii îmi reproşează în acest context ţinută de fondator de sectă alţi că sunt vehement. . .

Dumneavoastră cum aţi fi reacţionat într-o asemenea situaţie?

10) Nu pot sa tac ca fac gusa!?

Asa mai pe la inceputul anului s-a constat la mine ca tabloul sangvin nu este tocmai cel mai frumos! Ca urmare am primit o trimitere la un hematolog. Acesta nici una nici doua s-a pus de mi-a facut o punctie si a extras spre analiza oarece maduva osoasa. Rezultatul a fost constatarea ca si aceasta arata mici modificari care insa, spunea hematologul, nu sunt nici pe departe critice doar ca tot la trei luni ar fi bine sa mai fac cate un tablou sangvin de control si pentru siguranta. Cu asta treaba a fost ca bine terminata. Dupa parerea unora, dar nu si a maduvei mele osoase!?
Ca urmare cu mult inainte de a trebui sa fac primul control recomandat de hematolog, la alt set de analize facute cu un cu totul alt scop s-a descoperit ca . . . am leucemie acuta!? Abia mai aveam leucocite si tombocite in sange!?
Ce a urmat este lesne de banuit, internare, analize, analize, analize de tot soiul si la urma impregnarea cu tot soiul de chimicale, chemotereapia, un fel de imbalsamare de viu. Cu aceasta ocazie nu pot decat sa repet cu maximum de recunostinta ca se pare ca “cineva acolo sus ma iubeste”!? Dupa terminarea acesteia s-a repetat intregul set de analize si, motivul pentru care am repetat ce am spus inainte, s-a aratat prin acea ca in noua mea maduva nu se mai aflau celule dubioase!? A urmat o intrerupere planificata de o luna in care asa mai pe la mijloc s-a mai facut o analiza de control care spre marea mea bucurie a confirmat constarile facute inainte asa ca s-a putut trece la “terapia de consolidare”? Inca un motiv sau poate cel adevarat ca sa repet ca se pare ca “cineva acolo sus ma iubeste”!?

Dar de fapt nu asta am vrut sa spun ci ceva legat de asta, de atitudinea medicilor de specialitate, a unora? Pe parcursul acelei luni de intrerupere mi s-a prescris ca de doua ori pe saptamana sa fac analize, cate un tablou sangvin de control la un hematolog. Binenatles ca m-am dus la cel pe care deja in “cunosteam”. Am zis eu!? Doar ca . . .
Asa cum “se cuvine” a stat de vorba cu mine si a dat cu aceasta ocazie o palma la rahat prin acea ca nici macar nu a catadicsit sa aduca pe ecranul monitorului datele mele pentru a se informa cata despre ce e vorba!? El vorbea de leucocite multe in vreme ce situatia era chiar cea contrara!? Ce incerdere poti avea in asemenea medici? Poti avea incerdere in asemenea medici sau ce or fi? Dar pentru ca a fost atat de frumos sa nu credeti ca este gata, nici vorba.
A urmat o noua internare pentru acea terapie de consolidare cum deja am amintit.
Ajuns la sectia la care am facut prima chemoterapie am constat, nu fara oarecare uimire ca personalul medical, medicii mai exact, cu exceptia medicului sef sunt cu totul altii!? Ca sunt altii nici nu ar fi mare scofala de vreme ce exista in arhiva sectiei datele tuturor pacientilor cu intreaga anamneza cu care se pot familiariza in vederea continuarii tratamentelor incepute de colegii ce au fost acolo inainte de acolo de unde acestia le-au lasat. Asta sa o credeti voi, realitatea este alta. Noua doctorita de salon, una cam uratica de felul ei, uscata, seaca dar cu pantaloni stramti de crapa pe ea si si cata repezita dar foarte sigura (?) pe ea, tipul de femeie moderna, dupa ce aflandu-ma in plina noua chemoterapie si dupa ce m-a asculatat de cateva ori(ce o fi auzit si ce o fi priceput din ce a auzit?) imi spune povesti cum ca eu fac acuma a trei-a chemoterapie cand eu stiu ca e doar a doua!? Mai zicea ca nu poate fi ce aveam eu de la medicul sef negru pe alb, planul de tratament!? Ce incredere poti avea in asta? Habar nu avea de ce si cum dar se prezenta foarte sigura pe ea! Nu mai spun ca ieri aceiasi persoana foarte sigura de ea a pus colegului de camera o infuzie doar ca a pus-o cu totul gresit in sensul ca toata montura, furtunele si racordurile au trebuit schimbate ca sa nu se infunde!? Ce incredere poti avea in asa ceva? Si credeti cumva ca sunt exemple singulare, exceptii? Sunt sigur ca de credeti asta va inselati amarnic. “Dragut” este sa constati cu cata dezinvoltura si lejeritate debiteaza asemenea personaje un noian de expresii bombastice cu care pe cei mai multi ii impresioneaza si o fac cu multa siguranta se sine in convingerea ca mucavetele tot nu observa!?
NU vreau sa sustin ca toti medicii sunt asa, NU, dar si daca ar fi doar unul singur pe lume ar fi deja prea mult.

9) Întemeietor de secta vehement!?

Dupa ce ca am fost categorisit de catre unii dintre cititorii acestui blog ca cineva cu tinuta de „fondator de secta“ vreau sa lamuresc cate ceva.

Sunt absolut convins, dar poate iar gresec, ca a cere sa se mearga cat se poate de adanc in cautarea de cauze, mai adanc decat se poate foarte usor constata ca se face la ora actuala in mod curent, a unor cauze care determina o serie aproape interminabila de lucruri mai mult decat neplacute NU este tinuta de fondator de secta. Ca cei carora le este adresata intrebarea/provocarea se simt atacati e alta chestie si vine doar sa confirme NU caracterul de fondator de secta a celui care pune intrebarea ci faptul ca intrebarea/constatarea este mai mult decat justificata.
Vorba care spune ca “adevarul supara pe om” este inca foarte valabila.
Tinuta sectara de prost gust au, de exemplu, aceia care trimit unui om afectat in perioade grele ale vietii sale diverse E-Mailuri cu cele mai nastrusnice atasamente de foarte prost gust si de cea mai joasa speta bigot mistica, acelea care de obicei se incheie in acelasi mod:
Trimite acest mesaj la . . . persoane si se va intampla. . . , la . . .persoane si se va intampla . . .. Daca nu il trimiti mai departe in xy minute. . .
Asta este marsavie josnica, de prost gust si cu caracter de secta, sa profiti de starea momentana nefavorabila a cuiva pentru a il determina sa faca unele chestii cel putin ciudate, de a il convinge de ceva, de a il atrage undeva. Acesta este un mod tipic de a lucra al unei secte sau al unui intemeietor de secta si nici de cum analizarea analitic critica a unei situatii.

Alte voci s-au gasit sa vorbeasca in acelasi context despre vehementa!? Ma intreb daca cel ce a folosit acest cuvant stie ce inseamna acesta! Pentru lamuriri suplimentare vezi Vehementa
De cand a pune in mod deschis, spontan si direct o intrebare sau a exprima o constatare facuta tot asa, spontan, are de a face cu vehementa? Gasesc a fi josnic si parsiv sa se procedeze ca in caracterizarile de persoane ale serviciilor de personal din Germania si din alte parti in care se spun despre cel in cauza cele mai rele lucruri laudandu-l, aparent. Este lipsa si slabiciune totala de caracter, necinste si lipsa de coloana vertebrala, frica de adevar, lasitate, prefacatorie. Este totul MINCIUNA. Gasesc cinsitit sa spun ca cel care a furat este hot, ca cel care a inselat este trisor, ca cel care bea prea des si prea mult este alcoolic, ca cel care nu se inghesiue sa munceasca si nu le are cu punctualitatea este lenes, ca cel care alearga dupa femei este fustangiu, cel ce are mari lacune in cunostinte si pregatirea profesionala este necalificat. Toate astea NU sunt jigniri, sunt adevaruri. De foarte multe ori adevarul este/suna a fi dur pentru cel caruia i se spune si de acea este apreciat a fi si exprimat in mod vehement. Trebuie sa ii menajam pe cei cu “calitati” de genul enumerat? De ce? Ca sa le cream o falsa imagine despre ei insisi, imagine pe care mult prea repede o adopta si si-o insusesc cu cea mai mare convingere ca fiind reala si apoi se cer a fi tratati ca atare? Trebuie sa laudam trantorii necalificati?
A spune adevarului pe nume NU inseamna vehementa!
Acest posting parca totusi asi zice ca este un pic vehement. Nu?

8) Reactie draguta

Am dat adresa acestui blog unui prieten din copilarie, medic si el si sotia sa.
Ca rezultat am primit un mail interesant ce continea o reactie draguta la cele citite si in care se spune ca unele chestii sunt chiar interesante in acea „ciudata pagina Internet“ a cunoscutului meu (nu s-a prins ca eu sunt acela!?) dar unele aduc a “tinuta de fondator de secta ciudata”!? Ups!?

Interesant sa vezi cu cata indarjire se apara statutul total “nesectarist” de “zeu in alb”!?
Ca am indraznit a-i atrage atentia ca in lume cea mai bine organizata organizatie, cea mai omogena si cu caracteristici de secta din cele mai puternice este "lumea medicala" contemporana. In care alta grupare profesionala memrii acesteia se acopera reciproc si tin unii la altii in mai mare masura decat in "lumea medicala" pe baza principiului ca "corb la corb nu scoate ochii"?
Cum este de asteptat am repetat intrebarea referitoare la caracterul inalt stiintific al unor declaratii de gen “soarta” si “speranta”. Mi–am permis sa ii atrag atentia ca asemenea expresii sunt de obicei folosite de religii si diverse secte, in orice caz de organizatii mistice si oculte. L-am mai intrebat ce cauta asemenea expresii in medicina si cand este de asteptat ca pe langa expresiile amintite medicii academici sa recomande rugatul cu multa evlavie!?

L-am intrebat, in cadrul tinutei mele sectariste, daca imi poate spune ce anume determina aparitia candva, intr-un anume loc pe un anume organ al unei tumori, ce o determina sa fie benigna sau maligna? Banuiesc ca voi fi facut tendentios si rau intentionat!? Da, in mod si cu o tinuta puternica de secta dubioasa continui cu incapatanare sa determin cautarea/gasirea unei relatii cauza - efect. Treaba tipica unor secte dubioase.
Ce altceva decat conceptul cu inalt character stiintific numit “speranta” ne face sa asteptam ce se intampla dupa o chemoterapie in cadrul careia oasele ti-au fost facute trestie, adica goale pe dinauntru. Speram ca soarta sa fie de partea noastra si ca organismul va genera la timp maduva osoasa noua si sanatoasa, poate intr-o colaborare fericita si nesectarista intre aceste doua concepte stiintifice mentionate.
Prin eliminarea elementului recunoscut ca fiind bolnav s-a eliminat oare cauza ce a determinat imbolnavirea acestuia? L-am mai intrebat, ceva ce de fapt am mai intrebat aici in blog, dar la modul sectarist, daca imi poate spune ce anume a determinat deteriorarea maduvei osoase, deteriorare care a dus la o functiune gresita a maduvei osoase si la un tablou sangvin nefavorabil prin generarea de elemente insuficiente si bolnave in sange.

Am mai fost atat de obraznic si de sectarist si l-am intrebat daca cea ce nu cunoastenm este sigur ca nu exista!?
Radiatiile Röntgen si cele radioactive nu se vad, nu au gust, nu au miros, nu se simt dar totusi exista. Ce se intampla daca tratam pe cineva iradiat de urmarile vizibile ale iradierii intr-o incinta puternic incarcata de radiatii pe care in continuare nu le percepem.
Bacteriile, toate nu au existat pana am reusit sa le vedem la microscop sau doar din momentul primei vizualizari?
Academia franceza de stiinte reprezentata de savanti care si azi sunt recunoscuti ca atare au declarat ca “mai greu decat aerul nu poate zbura”!?
In toata cariera mea, e devarat ca nu de “zeu in alb” nu mi-am permis nici o data sa spun unui beneficiar ca „sper sa tina“ sau daca s-a stricat ceva sa invoc „soarta“!? Ce mai, tinuta cu puternic character de secta dubioasa!?

In incheiere tin doar sa atrag atentia asupra postingului numit “Logica medicala, intrebari ingineresti”

7) Cate ceva despre alta afectiune ciudata

Numele este "Tinitus", nimica spectaculos sau deosebit. De fapt in spatele acestei denumiri se ascunde o serie intreaga de variante care toate au un factor comun, zgomote ciudate intr-una sau ambele urechi. Care sunt cauzele acestor zgomote pe care doar cel afectat le aude si a caror intensitate si alte particularitati "specialistii" sunt in stare sa le determine apeland la metode din cele mai ciudate de fapt NU stie nimeni, nici specialistii. La fel stau treburile daca un ORL-ist raspunde cinstit la o intrebare referitoare la sansele se a scapa de tinitus, NU exista o terapie cu succeste stiintific si statistic dovedite. Intrebarea ce se pune este DE CE? Poate deoarece NU se tie ce se cauta, se cauta in directii false/gresite sau nu se stie ce se cauta si cum s-ar putea manifesta ce se cauta!? Ce daca aceasta afectiune nici nu este una a urechii (ORL) ci apartine neurologiei sau acelei parti unde are loc trecerea/transmiterea/transformarea informatiei acustice (vibratie mecanica) la receptorul/interpretorul mecano-neurologic care o transmite mai depare spre prelucare creierului sub forma unui impuls nervos. Oare nu se poate compara acest receptor/interpretor care este "defect" si produce la capatul terminatiilor nervoase corespunzatoare un "zgomot de fond/propriu" cu cea ce este cunoscut ca atare in circuite electronice in care se folosesc conductori/componente de slaba calitate sau exista contacte imperfecte care s-ar putea asemui cu zona de trecere de la partea pur mecanica (ORL) la cea neurologica din sistemul uman de percepere al zgomotelor?
Parca asi fi tentat chiar sa declar: Tinitus si ORL corespunde relatiei "vaca si chilotii"!
Ca daca de la intrarea unui amplificator de proasta calitate, cu zgomot propriu mare (Tinitus) se debranseaza microfonul zgomotul propriu al amplificatorului tot se mai aude in difuzoare!? Repararea partii de ORL care corespunde aici microfonului nu aduce nimica.

6) The Organ Regeneration Control Mechanism

Avand, in ultimul timp, enorm de mult timp la dispozitie am putut sa imi ocup gandelu cu cele mei nastrusnice idei. Asa se face ca m-am intrebat daca nu cumva exista un mecanism central de control al regenerarii diverselor organe ale corpului omenesc.

Ca doar este stiut ca mereu si mereu, de la nastere pana la . . . toate sau aproape toate organele corpului omenesc se regenereaza pe masura in care parti vechi ale acestora mor si se cer inlocuite.

Varianta1
Mecanismul despre care eu presupun ca exista ar trebui sa faca simultan si pentru fiecare organ mai multe lucruri.
Inainte de toate trebuie sa recunoasca fiecare organ in parte cu toate particularitatile individuale ale acestuia. Acest mecanism trebuie sa exercite o supraveghere continua a fiecarui organ si sa sesizeze in timp real orice modificare a acestuia. In functie de modificafrea fiecarui organ in parte si de specificul fiecaruia “mecanismul” trebuie sa transmita organului supravegheat comenzi adecvate pentru a il mentine intr-o stare de echilibru functional specific prin inlocuirea la timp si in cantitatea necesara a celulelor moarte pe care organismul le elimina.
“Mecanismul” are grija sa se dezvolte numai celule functionale specifice fiecarui organ numai in organul respectiv.


Varianta2
O alta varianta ar fi ca un mechanism central sa supravegheze o serie de “submecanisme” subordonate care, fiecare ar urma sa aibe un rol de supraveghere bine definit si legat numai de un organ anume pentru care este “raspunzator” si care ar trebui sa functionaze asa cum am aratat inainte pentru Varianta1. Mecanismul ierarhic superior avand “doar” rol de control al corectei functionari a mecanismelor subordonate.

Se naste intrebarea daca un asemenea mecanism exista cu adevarat si atunci care este acela, cum poate fi recunoscut/identificat, cum functioneaza, poate fi influentat, ce il influenteaza si cum? Cum se poate recunoaste o stare normala a acestuia si cum o anomalie, cate si ce anomalii sunt posibile si ce le determina pe fiecare in parte?

Mergand mai departe cu speculatiile tehniciste ale unui laic ce ma aflu parca asi tinde sa cred ca un mare numar de imbolnaviri s-ar putea explica prin anomalii comportamentale ale acestui “mechanism”.

Daca “mecanismul”, sa-I zicem “mecanism de control al regenerarii organelor” (MCRO) sau mai pe inteles “Organ Regeneration Control Mechanism” (ORCM) da comenzi false cu urmarea ca determina generarea pe un organ a unui numar exagerat sau necontrolat de celule fara o functionalitate specifica se ajunge la o tumoare pe organul respectiv (stomac, intestine, plaman, ficat,. . . ), tumoare care in functie de gravitatea/felul anomaliei din MCRO determina caracterul malign sau benign al tumorii aparute.


Daca exista un MCRO unic responsabil pentru toate organele (varianta 1) acesta este de tratat.
Daca exista cate un MCRO specific fiecarui organ si unul central (varianta2) exista doua posibilitati, ca MCRO din varful piramidei sa dea unui MCRO subordonat comenzi false sau sa pemita/faciliteze/determine ca un MCRO subordonat sa dea comenzi false cu acelasi rezultat ca in “varianta1” si atunci acesta trebuie tratat.
Alta varianta posibila in acest caz este ca unul din MCRO subordonate este afectat si este samanta intregului rau atunci acesta va trebui tratat.
Indiferent de varianta valabila pentru un spectru extreme de larg de boli cred ca ar fi de deosebit interes sa se poata interveni curativ in acest sens si la un asemenea nivel care ar putea fi considerat ca fiind tratarea “imbolnavirii primare”, a MCRO!?

5) Logica medicala, intrebari ingineresti

Ca un vesnic nemultumit ce ma aflu uite ca iar vin sa ma vait in legatura cu ceva. Treaba este aia ce de cand cu "surpriza" ce am avut, descoperirea faptului ca am leucemie mi s-a spus ca mare parte a tratamentului il voi face aflandu-ma intr-un salon ceva mai deosebit. Este vorba de acea ca in cadrul/din cauza tratamentlui de leucemie pacientul este asa de slabit si sistemul imunitar este atat de slab incat in afara unei protectii preventive cu antibiotice mai este necesar ca pacientul sa fie izolat, adica plasat intr-o incinta climatizata cu filtre speciale de praf si o ecluza la intrare. Nu este vorba de o incapere cu adevarat sterila dar de una cu concentratie redusa se microorganisme si spori. In aceasta incapere intreg personalul medical intra numai imbracat in halate sterile si cu masca respiratorie la gura. La fel eventualii vizitatori. Pacientul este in situatia ca pe intreg pacrursul tratamentului, pana la refacerea macar partiala a propriului sistem imunitar de a nu parasi aceasta incinta decat in cazuri speciale (investigatii si tratamente ce nu pot fi facute in salon) si numai cu masuri de protectie adecvate. Aparent o treaba foarte buna doar ca acuma vine treaba cu logica medicala si intrebarea inginereasca. Recent a fost adus in salon, fiind salon de doua paturi, un pacient care, uimire, NU este in regim de izolare si ca urmare are voie sa circule liber pe afara, adica in curte, la pravaliile din holul spitalului, adica pe unde pofteste si cand revine in salon nu trebuie, pacient fiind(?) sa ia masuri de protectie, doar intra asa cum este si face asta de 10-15 ori pe zi!? Ii este permis ca pe talpa pantofului sa aduca in salon si rahat de caine sau ce mai gaseste pe unde misuna!?

Ca inginer eu vad in asta o anulare a statutului de izolare al salonului ca daca "pacientul 2" are voie sa circule unde vrea si cu aceasta ocazie sa "adune" ce microorganisme poate si gaseste, poate chiar si un rahat de caine lipit de talpa pantofului si le mai si aduce "de voie" in salon unde are voie sa le imprastie de voie, cam de 10-15 ori pe zi, ce rost mai are ca restul sa faca circul cu hatat + masca?

Este aceasta un mod de a proceda corect din punct de vedere medical?

Astea sunt intrebarile inginerului. Chiar deplasate sau tendentioase?

Incet, incet, s-ar putea ca veti intelege de unde si de ce izvoreste parerea mea despre unii medici, dintre care indraznesc a spune ca si unul singur este prea mult.

4) Limitele cunoasterii sau prostie academica?

Ramanand la tematica generala abordata aici nu rezist tentatiei de a nu reda declaratia unei persoane cu pregatire medicala academica, declaratie care corespunde cu si intru totul imaginii ce se creaza si intareste in mod tot mai pregnant la mine in ce priveste cunostintele medicilor, a unora dintre ei. Cu tot regretul trebuie sa spun ca pe zi ce trece parerea mea despre unii medici devine identica cu cea despre vraci, cu tendinte de inrautatire. De ce? Ce ma face sa gandesc asa si sa si declar asta? Nimic mai simplu si voi raspunde tot cu o intrebare. La ce alta concluzie se poate ajunge cand un medic atunci cand este intrebat de un pacient cu cancer al glandelor limfatice de ce s-a imbolnavit de cancer medicul ii raspunde doar spunand "Soarta", ce altceva decat am spus eu mai inainte va vine in minte? "Cel mai frumos" consider a fi faptul ca asemenea expresii se gasesc si in publicatii medicale oficiale referitoare la leucemie, publicatii care sunt destinate sa dea muritorului de rand explicatii calificate!? Este oare medicina (nu in totalitate ci doar unele domenii anume ale ei, acelea pe care "le tratez" aici) o stiinta sau o balmagire incoerenta cu cuvinte elevate menite doar sa impresioneze marea masa de nestiutori si sa ascunda propra nestiinta fata de acestia? Atata vreme cat se spune ca diverse forme de cancer se datoreaza soartei imi poate fi doar mila de "medicii" care spun asa ceva. Nu mai exista o relatie de gen cauza-efect? Revenim la soarta si continuam cu maxima dezinvoltura sa "tratam" efecte si in nici intr-un caz cauza ca daca asta se numeste soarta. . . Asta se numeste in ziua de azi "tinuta stiintifica"? Vai, vai, vai,. . .

3) Și iar intrebari, intrebari

Dat fiindca am luat-o pe o panta anume sper sa nu aveti nimica impotriva daca continui asa. Treaba este ca tocmai am aflat de o imbolnavire asemanatoare la un prieten din copilarie. Asemenea constatari ma darama pur si simplu si ma fac sa fac spume la gura si ca iar si iar sa imi pun intrebari. Concomitent cu aceasta constatare mi-a mai fost dat sa aud, in salonul de spital in care vietuiesc momentan, cat de "bine au reactionat tumorile" pacientului din patul de alaturi!? Aceiasi intrebare. Oare tumoarea/tumorile NU sunt ele doar manifestari ale unei imbolnaviri pe care asi numi-o "imbolnavirea primara". Este cat se poate de adevarat ca aceste formatiuni maligne trebuiesc extirpate cat mai perfect dar ne rezumam la atata? Ce determina si faciliteaza/cauzeaza aparitia lor? Oare nu acest "ceva" ar trebui sa fie eliminat si el sau poate mai ales el? Oare a elimina, indiferent prin ce mijloace, o tumoare nu inseamna inainte de toate sa cream loc pentru alta noua?
In mintea mea de laic imi pare ca acele imbolnaviri maligne insotite/manifestate prin aparitia de tumori si nu numai sunt un fel de scapare de sub control a mecanismului de inmultire a celulelor unui anume organ astfel incat acestea incep sa se inmulteasca necontrolat si pe deasupra sunt si nespecifice ele ne avand un rol functional bine definit altul decat de a se inmulti si consuma energie.
Oare nu este de cautat in acele parti ale organismului uman unde sunt memorate sarcinile fiecarui organ in parte, conditiile de intretinere ale acestuia si cele in care are loc regenerarea acestuia.
Oare imbolnavirea maligna, in general, nu este de fapt o imbolnavire/dereglare a mecanismului de control al regenerarii organelor? Ce si in ce conditii duce la aceasta?

2) Alta intrebare medicala

Tuturor ne este cunoscuta expresia "arteroscleroza" si ce inseamna aceasta. Stim ca duce la infundarea de vase sangvine si ca in cadrul acestui proces anume zone ale arterelor, nu la fiecare om aceleasi, sunt mai tare afectate putand duce la obturarea locala totala a arterei!?
Daca artera obturata face parte din cele ce sunt responsabile pentru alimentarea inimii exista pericol ridicat de infarct, de exemplu.

Comparand, la modul macroscopic primitiv si tehnicist o artera cu o conducta de apa vom putea constata ca cu timpul si conducta de apa va fi obturata de diverse depuneri la fel, sau aproape la fel, ca si un vas sangvin!? De fapt obturarile ce sunt generate in vasele sangvine se datoreaza unor aglomerari/depuneri locale de elemente aflate in mod normal in sange si sunt favorizate/declansate de concentratii sporite ale unora dintre acestea (colesterol/grasimi rele). Aceasta este explicatia simplificata la extrem ce o da medicina clasica.
Daca intr-o teava/conducta de apa obturarea in timp are loc aproape in mod uniform pe toata lungimea conductei vasele sangvine au o cu totul alta comportare care se manifesta prin acea ca in artere exista(se formeaza) zone in care are loc o mai rapida si mai masiva depunere/obturare.
Se naste iar o intrebare. De ce "aici" si nu altundeva? Ce determina o mai rapida si mai accentuata obturare a unei ertere intr-un anume loc si de ce nu are loc o obturare ca in conducta de apa, uniforma pe toata lungimea conductei? Este oare posibil ca "ceva", un fel de "nucleu de condensare" sa determine ca in jurul sau sa aibe loc (sa fie amorsata) acea obturare suparatoare, mult mai accentuata decat cea generala din acelasi vas? In/din ce consta acest "nucleu de condensare"? Cine si in ce fel determina aparitia unui asemenea "nucleu de condensare" si in functie de ce criterii/conditii se determina locul in care acesta se manifesta pe traseul vasului afectat?

Este oare posibil ca raspunsul la acesta intrebari sa fie cheia spre rezolvarea multor necazuri?

1) Leucemia in medicina moderna

De o vreme incoace acest subiect ma preocupa in mod cu totul deosebit deoarece "o am", leucemia!? Nu a fost o constatare prea fericita dar . . .NU am avut de ales.

Dupa o prima banuiala a urmat constatre/diagnosticare, serii intregi de consultatii, investigatii, analize, certitudinea corectitudinii diagnosticului.

Ca faza intermediara niste discutii explicative de clarificare a situatiei si a ce si cum urmeaza a fi facut. Pana aici nu pot spune nimica rau la adresa personalului medical, nimica, ci doar "jos palaria".

Dupa discutia lamuritoare avuta cu medicul sef al sectiei de specialitate a unei clinici de undeva din Germania s-a nascut cam brusc, subit, de-o data si instantaneu in mine o interbare!?

De ce se "trateaza" o manifestare si nu cauza? Cum pot motiva, justifica aceasta intrebare?

Asa.

Mi s-a spus ca leucemia este o imbolnavire care se manifesta prin anomalii ale tabloului sangvin. Aceste anomalii se datoreaza unei structuri si functionari defectuoase a maduvei osoase si din acest motiv aceasta este tratata, atacata, in cursul tratamentului, a chemoterapiei.

Mi s-a explicat ca in cursul acestui tratament se ajunge in starea de a mai avea un mic rest de maduva din care urmeaza a se regenera maduva osoasa noua si ca se spera ca aceasta sa fie sanatoasa!? Se spera!? . . .

Din toate cele ce mi s-au spus pot doar trage concluzia cum ca se trateaza cu veselie o manifestare a unei imbolnaviri, cea primara, despre care nici NU se vorbeste. De ce? Poate deoarece NU se conoaste? Ca asi zice eu ca poate ar fi indicat sa se trateze cea ce determina modificarea structurii maduvei osoase si a modului ei de functionare mult mai de graba decat luptand impotriva maduvei osoase modificate ca structura si cu functionare defectuoasa care este doar cauzatoarea unui tablou sangvin defectuos ca urmare a faptului ca este ea insasi o victima a unei alte afectiuni, cea primara si de fapt responsabila pentru imbolnavire, adevarata imbolnavire. Mai indraznesc sa presupun ca in functie de tipul acestei imbolnaviri primare care se pare si este posibil sa nu aibe o forma unica este si modul exact de manifestare in tabloul sangvin datorita modificarii corespunzatoare a structurii si functionarii maduvei osoase.

In capul meu lucrurile au loc cam asa:

Ceva provoaca o imbolnavire care se manifesta prin acea ca structura maduvei osoase si modul ei de functionare se schimba si ca urmare se poate constata un tablou sangvin modificat, o varianta de leucemie.

Ce duce la imbolnavirea intr-un anume fel a maduvei osoase?

Oare nu ar trebui sa tratam asta?