4) Limitele cunoasterii sau prostie academica?

Ramanand la tematica generala abordata aici nu rezist tentatiei de a nu reda declaratia unei persoane cu pregatire medicala academica, declaratie care corespunde cu si intru totul imaginii ce se creaza si intareste in mod tot mai pregnant la mine in ce priveste cunostintele medicilor, a unora dintre ei. Cu tot regretul trebuie sa spun ca pe zi ce trece parerea mea despre unii medici devine identica cu cea despre vraci, cu tendinte de inrautatire. De ce? Ce ma face sa gandesc asa si sa si declar asta? Nimic mai simplu si voi raspunde tot cu o intrebare. La ce alta concluzie se poate ajunge cand un medic atunci cand este intrebat de un pacient cu cancer al glandelor limfatice de ce s-a imbolnavit de cancer medicul ii raspunde doar spunand "Soarta", ce altceva decat am spus eu mai inainte va vine in minte? "Cel mai frumos" consider a fi faptul ca asemenea expresii se gasesc si in publicatii medicale oficiale referitoare la leucemie, publicatii care sunt destinate sa dea muritorului de rand explicatii calificate!? Este oare medicina (nu in totalitate ci doar unele domenii anume ale ei, acelea pe care "le tratez" aici) o stiinta sau o balmagire incoerenta cu cuvinte elevate menite doar sa impresioneze marea masa de nestiutori si sa ascunda propra nestiinta fata de acestia? Atata vreme cat se spune ca diverse forme de cancer se datoreaza soartei imi poate fi doar mila de "medicii" care spun asa ceva. Nu mai exista o relatie de gen cauza-efect? Revenim la soarta si continuam cu maxima dezinvoltura sa "tratam" efecte si in nici intr-un caz cauza ca daca asta se numeste soarta. . . Asta se numeste in ziua de azi "tinuta stiintifica"? Vai, vai, vai,. . .