Dat fiindca am luat-o pe o panta anume sper sa nu aveti nimica impotriva daca continui asa. Treaba este ca tocmai am aflat de o imbolnavire asemanatoare la un prieten din copilarie. Asemenea constatari ma darama pur si simplu si ma fac sa fac spume la gura si ca iar si iar sa imi pun intrebari. Concomitent cu aceasta constatare mi-a mai fost dat sa aud, in salonul de spital in care vietuiesc momentan, cat de "bine au reactionat tumorile" pacientului din patul de alaturi!? Aceiasi intrebare. Oare tumoarea/tumorile NU sunt ele doar manifestari ale unei imbolnaviri pe care asi numi-o "imbolnavirea primara". Este cat se poate de adevarat ca aceste formatiuni maligne trebuiesc extirpate cat mai perfect dar ne rezumam la atata? Ce determina si faciliteaza/cauzeaza aparitia lor? Oare nu acest "ceva" ar trebui sa fie eliminat si el sau poate mai ales el? Oare a elimina, indiferent prin ce mijloace, o tumoare nu inseamna inainte de toate sa cream loc pentru alta noua?
In mintea mea de laic imi pare ca acele imbolnaviri maligne insotite/manifestate prin aparitia de tumori si nu numai sunt un fel de scapare de sub control a mecanismului de inmultire a celulelor unui anume organ astfel incat acestea incep sa se inmulteasca necontrolat si pe deasupra sunt si nespecifice ele ne avand un rol functional bine definit altul decat de a se inmulti si consuma energie.
Oare nu este de cautat in acele parti ale organismului uman unde sunt memorate sarcinile fiecarui organ in parte, conditiile de intretinere ale acestuia si cele in care are loc regenerarea acestuia.
Oare imbolnavirea maligna, in general, nu este de fapt o imbolnavire/dereglare a mecanismului de control al regenerarii organelor? Ce si in ce conditii duce la aceasta?
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment