Motto:
Medicii nu greşesc, doar pacienţii ori înţeleg ceva greşit ori reacţionează greşit la un tratament corect!?
(Principiul de bază al medicinei moderne sau în curând)

Tuesday, August 10, 2010

18) Principiul "speranţă"

După o destul de lungă şi chinuitoare perioadă de aşteptare după rezultatele unei recente analize de măduvă am ajuns de le-am primit, "în rate"!? O primă parte, alarmantă, dar despre care deja mai mulţi medici mi-au spus că relevanţa acestora încă nu este de aşa natură încât după aceste valori să se pună diagnostice sau să se facă tratamente a ieşit "alarmant" de mare!? Treaba e că în combinaţie cu declaraţia medicilor referitor la "utilitatea" momentană a acesteia cred că nu mă las înebunit la cap de aceasta mai ales că "partea II" a ieşit măcar parţial bine şi în general aşi spune "pozitiv"!? Spun bine deoarece NU s-au găsit indicii ale unei reveniri de leucemie. Spun "pozitiv" deoarece mi s-a confirmat prin rezultat şi poate mai ales prin discuţia avută cu medicul pe marginea acestuia, a rezultatului nu a medicului, că presupunerile mele, în marea lor majoritate, sunt corecte. Da, chiar dacă a spus-o fără entuziasm şi cu voce scăzută, efecte cumulative sunt posibile! Prin treaba asta, aşa cum a remarcat persoana cu care am fost la acea convorbire (că mereu îi pun în situaţii neplăcute prin acea că de fiecare dată mai am o persoană, un martor al discuţiei, cu mine, cineva care ştie direct din gura medicului NU din povestirile pacientului cea ce ştie) s-a recunoscut, chiar dacă şi numai foarte indirect, că administrarea acelei doze mărite a fost nu foarte bine gândită, o greşeală!? Cu adevărat neplăcut este să constat că în cadrul părţii ce am numit "pozitivă", de confirmare a unor presupuneri de a mele în legătură cu "ştiinţa medicală", cu o anume parte a acesteia, NU cu toate, medicul a confirmat cam în TOT ce a spus referitor la starea în care mă aflu momentan, în care am ajuns datorită, se pare "competenţei medicale", că "ei" NU ştiu, cum să trateze starea, că NU există medicaţie pentru aceasta, că de acuma se poate doar avea răbdare şi spera să avem noroc ca organismul să . . .

Ce s-ar face "Ştiinţa medicală" fără "principiul speranţă"?

Starea? Starea este acea că de peste 7 (şapte) săptămâni tabloul meu sangvin, valorile din acestea, se târâie pe undeva pe "sub genunchiul broaştei" şi nu prea dau semne de revenire grabnică. Cu alte cuvinte măduva esta aşa de distrusă încât trebuie aplicat principiul tocmai amintit!?

În legătură cu acesta mi-am permis obrăznicia de a atrage atenţia medicului ce am avut ca interlocutor cum că dacă eu în meseria mea aşi fi spus unui beneficiar că sper să avem norocul ca un anume utilaj să ţină şi să funcţioneze mi se tăia capul şi zburam repede din slujbă cu tinicheaua legată de coadă!?

No comments:

Post a Comment