22) Actualizare

De la data ultimului „material” publicat s-au mai întâmplat o serie de chestii!?
Așa de pildă pe 31 August, în timp ce ne plimbam cu câinele am început să am o senzație tot mai ciudată în piciorul drept, acesta „asculta” tot mai puțin de mine până ce a început să doară cam tare, să amorțească și a refuzat orice „serviciu”!? Ca norocul nu am fost prea departe nici de acasă și mai ales de medicul casei la care am ajuns direct cu ajutorul unui prieten care locuiește în zonă și a unui tânăr care m-a dus cu mașina lui la medic.
Aici agitație, dureri nasoale de tot, morfină, salvare, internare de urgență la spital. La spital o serie de investigații de tot soiul, neurologice, angiologice,. . .Nici nu mai știu exact ce s-a făcut și ce nu, în orice caz piciorul meu nu a mai fost atât de „cercetat” de când există!? Rezultatul? O obturație a arterei iliace a piciorului însoțită, după cum a spus specialistul în probleme vasculare, de puțină baftă (că prost ai voie să fii dar trebuie să ai baftă) în sensul că deja erau formate vase sangvine ocolitoare pentru zona obturată așa că piciorul nu a rămas complet fără sânge ci a continuat să fie alimentat ducând astfel la faptul că nu a fost nevoie de o interveție de urgență. Urmarea a fost acea că am fost reținut la spital pentru o serie de alte investigații extinse de detaliu și de completare. Treaba cea mai neplăcută în toată pățania a fost și încă este faptul că în piciorul drept continui să am diverse senzații ciudate și foarte neplăcute. Talpa se simte de parcă ar fi umflată și amorțită și din când în când un pitic „ciocănește” în ea, parcă ceva răpăie acolo. Mușchiul de deasupra genunchiului continuă fă fie, la intervale aleatoare, străbătut de câte un „fior” dureros de mai scurtă sau mai lungă durată. Nimica plăcut.
Uni dintre voi își vor aduce aminte de suma „plăcerilor” de care am avut parte în perioada relativ recent trecută. Într-o după amiază, în timpul ultimei spitalizări, a venit la colegul de cameră, pacient „privat” profesorul șef de secție. Am profitat de ocazie pentru a-l „ataca” scop pentru care am afișat pe ecranul laptopului diagrama cu evoluția tabloului meu sangvin din ultimele 14 săptămâni, o reprezentare grafică a unei stări și evoluții catastrofale a tabloului meu sangvin. L-am rugat să îmi răspundă explicativ la câteva întrebări. Printre acestea una s-a referit la acel „diagnostic uitat”, acela de anevrism pe aortă!? Mi-a spus că „atunci” au fost nevoiți să pună niște priorități (!?), tromboane m-am gândit eu în sinea mea, și i-am spus că pot accepta treaba cu pusul de priorități dar că încă mai rămâne de răspuns la întrebarea de ce în cele 8 (opt) zile cît am mai fost internat după descoperirea anevrismului NU mi s-a spus de către nimeni NIMICA referitor la acesta și nici cea mai mică investigație legată de acesta nu a avut loc cun toate că, dacă știu eu bine, un anevrism nu este de comparat cu o bătătură ci puțin mai serios și nici de cum ceva de neglijat „doar așa”!? De ce primele investigații de specialitate au fost inițiate doar după ce eu am arătat cu degetul în scrisoarea de externare mențiunea corespunzătoare? Că NU a fost în stare să răspună ar trebui să fie destul de clar. L-am mai întrebat dacă găsește că este corect ca unui pacient după ce că de niște săptămâni se află într-o stare deplorabilă, de care este conșient, un medic să îi trântească în față ceva de genul „Pentru cea ce aveți dumneavoastră nu există nici tratament și nici medicament!?” M-a întrebat când mi-a fost făcută ultima analiză de măduvă!? I-am spus și nu i-a picat prea bine. Cea mai recentă analiză a fost făcută pe 20 August la Heidelberg!? Surprins m-a întrebat cum de la Heidelberg. I-am explicat că dacă vezi că timp de 11 săptămâni unicul lucru ce ți se spune a fost cel tocmai menționat este doar de așteptat să cauți ajutor suplimentar. La fel am mai ținut să îi atrag atenția asupra faptului că sunt foarte „recunoscător” unui anume medic șef care mi-a aplicat acea „superterapie” căreia s-ar putea să îi datorez starea în care acuma mă aflu deja de 15 săptămâni, acea de a nu mai fi în stare să produc sângele de care am nevoie astfel că trăiesc din „pungi”, stare care se vede cât se poate de clar în diagrama afișată pe calculator!? Multe nu a replicat, ba chiar de la un anume moment dat nu a mai spus chiar nimica. Urmarea?
Nu veți crede dar . . . La următoarea vizită a venit profesorul, cu medicul șef și niște alțiii și au început să vorbească parcă altă limbă!? Se pare că s-a interesat dacă am vorbit prostii, cea ce NU a fost cazul, și o fi aflat unele chestii despre care a auzit pentru prima dată de la mine!? Mi s-a spus că voi fi externat dar că mi se va spune cu cine să iau legătura pentru tratarea anevrismului care acuma, ciudat, după ce că întâi a fost neimportant a ajuns pe prim plan!? Dacă până ziua următoare, vineri, la ora 15:00 nu aflu nimica să merg liniștit acasă că voi fi anunțat telefonic!? Până la ora 15:00 ale zilei numite nu mi s-a spus nimica așa că am plecat. Pe drum spre ieșire l-am întâlnit pe „Domnul Profesor” care m-a oprit și ca nici o dată mi s-a adresat pe nume pentru a îmi spune că medicul șef nu a uitat de mine ci interlocutorul era într-o operație și nu aputut fi contactat. Ajuns acasă de mai puțin de jumate de oră sună telefonul, medicul șef, ca să îmi comunice un număr de telefon și un nume ce să caut acolo, șeful secției de chirurgie vasculară!? Am sunat, toți numai lapte și miere de cum îmi spuneam numele. Am primit un termin pentru un consult pregătitor pentru „repararea” arterelor defecte. Luni dimineața alt telefon, iar medicul șef de la hematologie, cel de vineri, voia să știe dacă am reușit cu acel telefonat!? Subit peste tot numai lapte și miere, atenție mărită și interes necunoscut înainte față de tot ce mă afectează!? Ca ce chestie? Poate din cauza discuției avute cu profesorul și a întrebărilor la care el a primit se pare unele răspunsuri poate cam neplăcute? Subit unii și-au adus aminte că cu altă ocazie (bypass-ul de pe inimă) a avut loc ceva nepermis sub forma unei prelungiri inutile a timpului fără terapie din cauza unei anume doctorițe și că ar fi bine să se aibe grijă ca așa ceva să NU se repete de astă dată!? De unde această schimbare?